Raţionamentul lui Alex

copil_pedepsit_la_colt

Alex avea probleme la şcoală, mai ales la matematică. Ştia că părinţii săi se vor supăra dacă vor afla ce note are la matematică, aşa că hotărî să semneze el notele în carnet. Profesorul observă şi telefonă părinţilor lui Alex. Aceştia au fost tare necăjiţi, dar după ce s-au gândit o vreme au hotărât să nu-l pedepsească, ci să-l facă pe Alex mai răspunzător faţă de învăţătură şi pentru tot ce face. Aşa că i-au spus:

– Uite, Alex, noi considerăm că eşti destul de mare să răspunzi pentru ceea ce faci. Dacă nu vrei să înveţi, vei plăti consecinţele. Ştii că am vrut să-ţi cumpărăm o bicicletă la vară. Ar trebui să faci ceva ca să o meriţi. Deci dacă nu iei o notă de şapte la teză la matematică, nu vei primi bicicleta.

Alex nu prea a fost încântat, dar

Citește…

Să fim recunoscători!

coziEra prin anul 1929. Câţiva conducători religioşi din America s-au întâlnit să discute cum să sărbătorească ziua recunoştinţei. Lucrurile nu puteau fi mai rele decât în acel moment, iar viitorul nu prevestea nimic bun. Cozile la pâine erau tot mai lungi, bursa se prăbuşise, iar cuvintele de „marea depresie“ erau cele mai potrivite să descrie situaţia în care se găsea ţara.

Unii din ei au fost de părere că era potrivit doar să se menţioneze ziua recunoştinţei şi să nu se amintească motivele. „Pentru ce să-i mulţumim lui Dumnezeu în astfel de condiţii?“, spuneau unele căpetenii religioase. Printre ei s-a aflat un pastor în vârstă care le spuse că

Citește…

Cartea

predicatorUn predicator călătorea odată cu trenul spre Chicago. Lângă el aşezase o Biblie şi un mers al trenurilor. Un călător i-a spus arătând spre Biblie: „Cartea aceasta veche o consider de mult depăşită“. – „Într-adevăr?“, a fost răspunsul predicatorului. – „Da“, replică celălalt, „Vechiul Testament constă din poveşti şi istorisiri care nu par adevărate, iar pe acestea se bazează Noul Testament“. – „Azi de dimineaţă“, a răspuns predicatorul, „înainte de plecare mi-am cumpărat în gară acest mers al trenurilor şi de patru ore compar acesta cu staţiile şi orele de sosire ale trenurilor şi corespund. Dacă până aici a fost de încredere, sunt convins

Citește…

O mare schimbare

preotCu mulţi ani în urmă, în Germania trăia un cizmar care se numea Rahlenbeck. Fusese poreclit „pastorul pietist“ din pricina râvnei lui de a merge pe urmele Mântuitorului. Era un om cu o mare bogăţie duhovnicească, un om binecuvântat de Dumnezeu, un om care trăia ceea ce citea şi credea. Într-o zi l-a vizitat un preot tânăr.

– Domnule preot, studiile teologice nu vă garantează că sunteţi un copil al lui Dumnezeu. Trebuie să-L primiţi pe Mântuitorul! zise Rahlenbeck.

– Da, pe Mântuitorul Îl am. Am chiar şi un tablou cu El, agăţat deasupra biroului meu, spuse preotul.

– Da, pe perete tabloul

Citește…

Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

cersetor3Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: “Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Citește…

De la negustor de sclavi la predicator

John_Newton_ACW_-_Brady-HandyJohn Newton (1725-1807) iubea marea. Deja de la vârsta de 11 ani s-a angajat pe vaporul tatălui său şi s-a înfundat tot mai adânc în răzvrătire, controverse şi desfrâu, care şi-au găsit sfârşitul pentru un timp într-o şedere la închisoare. La vârsta de 23 de ani a preluat conducerea unui vapor de sclavi.

Dar 21 martie 1748 a devenit punctul de cotitură în viaţa sa. În acea zi, vaporul lui Newton se afla în mijlocul unei furtuni puternice de primăvară în faţa coastei irlandeze. Vaporul era ameninţat să se sfărâme de valurile mari, când Newton a strigat deznădăjduit: Dumnezeu să se îndure de noi!, dar a adăugat în aceeaşi clipă: Dar ce har mai poate fi pentru unul ca mine? Ca printr-o minune, furtuna

Citește…

Numai o speranţă

LupiDin vremuri străvechi, se povesteşte că un nobil rus străbătea stepa înzăpezită a ţării sale. Sania în care călătorea a fost urmărită de o haită mare de lupi înfometaţi, care voiau să-i înghită pe călători. Caii au fost biciuiţi, ca să alerge mai tare. Tot ceea ce putea să-i facă pe lupi să se oprească pentru un timp din urmărire, le-a fost aruncat, dar zadarnic. În cele din urmă, un slujitor credincios, care a trăit mulţi ani la curtea stăpânului său, a zis: „Există numai o speranţă pentru dumneavoastră. Mă voi

Citește…