ULCIORULUI SPART CARE CĂRA APĂ DE LA RÂU?

Ulciorul_spartUndeva, într-un țiunut îndepărtat, în vremuri de mult uitate şi în locuri puţin umblate, locuia un sacagiu care căra apa pentru stăpânul său pentru a putea supravieţui. Muncea din greu. În fiecare zi mergea şi aducea apă de la un izvor cu ajutorul a două ulcioare mari pe care le căra în spinare cu ajutorul unui par, prinzându-le de-o parte şi de alta ale acestuia.

Unul din ulcioare era perfect, nou şi fără nici un defect, iar celălalt era crăpat şi vechi. Sacagiul după ce parcurgea drumul lung de la izvor până la casa stăpânului, ajungea cu ulciorul cel crăpat, plin doar pe jumătate cu apă. Cealaltă jumătate din apă se scurgea prin crăpătura veche şi de acum tot mai vizibilă a ulciorului.

Timp de 2 ani sacagiul s-a străduit zilnic şi a cărat apă în continuu. Cu ulciorul spart a reuşit să facă acest lucru cărând doar jumătate din cantitatea pe care o cărase cu ulciorul nou şi perfect. Deşi producţia nu era 100% din cauza ulciorul cu pricina, sacagiul nu a cerut stăpânului să-i schimbe ulciorul pentru a deveni mai productiv. A continuat munca sa istovitoare, în aceleaşi condiţii, fără să se plângă de ulciorul vechi şi spart.

După doi ani de muncă ulciorul perfect era foarte mulţumit de toată treaba pe care o făcuse. Era foarte mândru de realizările sale. În schimb ulciorul cu defecţiune era dezamăgit şi ruşinat că nu a putut să realizeze decât jumătate din treaba pe care o avea ca sarcină de făcut. Gustul amar a acestui eşec la determinat în cele din urmă să se plângă sacagiului şi să-i spună:

– „Mi-e ruşine de ceea ce am făcut! Vreau să-mi cer scuze.”
„De ce i-a replicat sacagiul?”
„Pentru că datorită defectului pe care îl am te-am făcut, în aceşti doi ani, să lucrezi mai mult decât trebuia. Este vina mea”
Sacagiul s-a uitat lung la ulciorul crăpat şi i-a zâmbit. I-a fost milă de el şi i-a spus:
„Hai cu mine până la izvor să-ţi arăt ceva”.
Au mers împreună până aproape de izvor, pe tot drumul pe care îl făceau zilnic:
– „Vezi aceste flori de pe marginea drumului?”, l-a întrebat sacagiul pe ulciorul dezamăgit.
– „Da le văd” răspunse ulciorul.
„Ai observat că ele sunt doar pe partea de drum pe care ai mers tu când erai plin de apă şi pe partea ulciorului perfect nu sunt flori?”.
„Da, şi ce-i cu asta”
– „Eu am ştiut tot timpul de acest defect al tău şi am plantat pe partea ta seminţe de flori, iar apa care s-a scurs zilnic prin spărtura ta, le-a udat şi le-a făcut să crească. Aceste flori s-au dezvoltat doar pentru că tu ai această gaură prin care se scurge apa.”
*- „Timp de doi ani, am tot cules aceste flori şi am decorat zilnic masa stăpânului meu, care a fost foarte încântat de ele. Dacă tu nu erai aşa cum eşti, eu şi stăpânul meu nu am fi avut aceste frumuseţi”.

Morala:

La fel suntem si noi oamenii ca niste ulcioare crapate, fiecare crapatura reprezinta slabiciunile si defectele noastre dar  toate acestea sunt folosite de Isus Hristos intr-un scop bun pentru a fi de folos altora, pentru a „a uda” pe altii  si cei udati sa devina niste flori pentru Stapanul nostru, Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s