Numai o speranţă

LupiDin vremuri străvechi, se povesteşte că un nobil rus străbătea stepa înzăpezită a ţării sale. Sania în care călătorea a fost urmărită de o haită mare de lupi înfometaţi, care voiau să-i înghită pe călători. Caii au fost biciuiţi, ca să alerge mai tare. Tot ceea ce putea să-i facă pe lupi să se oprească pentru un timp din urmărire, le-a fost aruncat, dar zadarnic. În cele din urmă, un slujitor credincios, care a trăit mulţi ani la curtea stăpânului său, a zis: „Există numai o speranţă pentru dumneavoastră. Mă voi

arunca înaintea lupilor şi în felul acesta veţi câştiga timp să scăpaţi“.

În fapta slujitorului s-a arătat o dragoste mare. Dar fără îndoială, ea era amestecată cu obişnuinţa slujitorului de a fi ascultător, sau avea sensul de acordare a onoarei conducătorului familiei, sau poate sentimentul de recunoştinţă pentru atenţia care i-a fost acordată în anii cei mulţi petrecuţi la curtea nobilului.

Morala:

Când omenirea era în cel mai mare pericol de pieire din cauza păcatelor, Mântuitorul Şi-a dat viaţa pentru cei care nu i-au făcut niciun favor, nu i-au slujit niciodată şi care nici măcar nu i-au mulţumit pentru atâtea binefaceri. În dragostea Sa cea mare, Hristos Şi-a dat viaţa pe crucea de la Golgota pentru noi. Mântuitorul este unica noastră speranţă de viaţă veşnică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s