Corzile viorii

descărcareNiccolo Paganini (1782-1840) a fost un cunoscut compozitor și violonist italian. El a fost dintre cei mai de seamă inovatori ai tehnicii violonistice. Se spune că în una din seri, asistența aștepta cu nerăbdare începerea unei reprezentații a lui Paganini. Sunetele viorii lui Paganini parcă zburau. Deodată se auzi ceva straniu: una din

corzile viorii maestrului se rupse. Dirijorul, orchestra și publicul înlemniră, dar nu și Paganini. Uitându-se la partitură, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu o coardă ruptă. Dirijorul și orchestra reluară partitura muzicală.

Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet atrase atenția spectatorilor. Se rupse o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel, dar nu și Paganini. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, el continuă concertul. Dirijorul și orchestra impresionați începură să cânte. Dar nefericirea se repetă din nou. Dirijorul se opri, la fel și orchestra, iar spectatorii înmărmuriră. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele cu o singură coardă. Dirijorul se încurajă, și tot așa și orchestra, iar publicul trecu de la liniște la aplauze. Paganini a atins gloria! El este simbolul profesionistului, care continuă să meargă înainte prin greutăți.

Viața este un mozaic de experiențe și transformări. Viața noastră se aseamănă adeseori cu vioara lui Paganini căreia i s-au rupt corzile. Prietenii ne părăsesc; câteodată dușmani ne sunt cei din casă. Peste tot „corzi rupte“. Ce facem? Să cădem descurajați la pământ? Nu, niciodată! Să mergem la Mântuitorul așa cum suntem. El nu numai că a suferit întocmai ca noi, ci infinit mai mult decât am putea suferi noi vreodată. A îndurat cu mult mai mult decât ne-am putea închipui că ar putea suferi cineva vreodată. De aceea să mergem la Omul durerii pentru a găsi consolare și pace. Știm că El cunoaște ce înseamnă suferința. Știm că apropiindu-ne de Mântuitorul vom găsi nu numai ușurarea durerilor noastre fizice, ci vom vedea în ele o adevărată binecuvântare.

Într-o împrejurare, apostolul Pavel a spus: „Toți m-au părăsit“. A disperat apostolul cu această „coardă ruptă“? Nu, ci el a adăugat: „Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit“ (2 Timotei 4.17). Dacă treci prin împrejurări asemănătoare, cititorule, și vreo „coardă“ din viața ta se va rupe, nu uita că Domnul nu-i părăsește pe ai Săi niciodată. Când ești în strâmtorare, când „corzile“ viorii tale se rup, când nu mai ai pe nimeni, aleargă la Isus! Numai El poate face ca viața ta să vibreze într-un imn de speranță.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s